Marin Sorescu

Pricina
L_sorescu1

Mie mi s-a omorît timpul,
Onoratã instantã.
Cînd mã întorceam eu voluntar
Din rãzboi,
Am bãgat de seamã
Cã timpului meu îi fuseserã amputate
Inima, gura si fruntea.
Dar nici asa nu mi l-au lãsat în pace,
L-au pus sã facã zile-chin, zile-lacrimi, zile-masinã,
zile-bou,
O multime de lucruri
Care nu-l interesau.
Apoi au început sã experimenteze pe el
Fel de fel de otrãvuri -
Tristete, necazuri -
Parcã asa le zicea.
Lovitura de gratie i-a fost datã în cap
Cu o bucatã de destin
De esentã tare.
Iertati-mi expresia,
Dar asta n-a fost viatã !
De atunci, iatã, am pierdut si jumãtate din moarte
Asteptîndu-mi rîndul la coadã,
Ca sã v-aduc la cunostintã pricina mea,
Aici,
La judecata de apoi.






© University of Wales, Aberystwyth 2002-2009       home  |  e-mail us  |  back to top
site by CHL